Cărămida de sticlă, cunoscută internațional sub numele de „glass brick” sau „glass block” este un element de zidărie format din două jumătăți de sticlă opacă sau translucidă, sudate termic ori presate, între care se creează un spațiu interior etanș, de regulă umplut cu aer. Acest mod de fabricație îi conferă atât rezistență structurală, cât și capacitatea de a permite trecerea luminii, conform Glass Block Blogger.

Datorită structurii sale, cărămida de sticlă permite transmiterea luminii naturale fără a compromite intimitatea sau stabilitatea peretelui. Sticla difuzează lumina într-un mod uniform, creând în interior o iluminare moale, plăcută, ideală pentru spațiile unde se dorește lumină fără transparență totală, conform ResearchGate.

Pe scurt, cărămida de sticlă reunește avantajele sticlei, precum transparență, luminozitate și estetică, cu funcția structurală a zidăriei. De aceea, este preferată în amenajări moderne: pereți despărțitori, băi, holuri, zone de trecere sau spații interioare care au nevoie de lumină naturală, dar și de delimitare vizuală.

A fost inventată în secolul XIX pentru… sere!

Primele „cărămizi de sticlă” au fost patentate în 1886 de Gustave Falconnier, care le-a dezvoltat ca elemente ușoare, izolante și extrem de eficiente pentru construirea serelor.
Cărămida permitea pătrunderea luminii, dar păstra stabilitatea termică. Aceasta a fost prima lor utilitate practică.

sursa: batijournal.com

Au intrat în istoria arhitecturii odată cu modernismul

În secolul XX, blocurile de sticlă au devenit un „material vedetă” pentru arhitecții moderni: Bruno Taut, Le Corbusier, Paul Scheerbart care le vedeau ca pe o revoluție estetică: pereți care luminau singuri.

Una dintre cele mai iconice clădiri din lume e construită din ele

Maison de Verre (Paris, 1928–1932) este acoperită cu un întreg perete din blocuri de sticlă, considerată un precursor al arhitecturii high-tech.
Este unul dintre cele mai fotografiate repere ale designului modern.

architecture-history.org

Cărămida de sticlă rămâne un material cu un farmec aparte, capabil să îmbine funcționalitatea zidăriei cu delicatețea și versatilitatea sticlei. De la invenția sa îndrăzneață din secolul al XIX-lea, destinată inițial serelor, până la consacrarea sa în modernismul european și în proiecte iconice precum Maison de Verre, acest material a demonstrat o capacitate uimitoare de adaptare. Astăzi, blocurile de sticlă continuă să fie apreciate pentru luminozitatea, atmosfera și estetica lor unică, oferind soluții inteligente atât pentru interioare contemporane, cât și pentru spații care au nevoie de lumină naturală fără a compromite intimitatea. Elegante, funcționale și atemporale, rămân o dovadă că uneori cele mai simple idei — precum un zid care lasă lumina să treacă, pot transforma radical un spațiu.